CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. (Sursa: DEX '98 )

CAPÓTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote (Sursa: NODEX )

CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote]. (Sursa: DN )

CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote) (Sursa: MDN )

CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote. (Sursa: DLRM )

capótă s. f., pl. capóte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
capota   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) capota capotare capotat capotând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) capotea (să) capoteze capota capotă capotase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) capotea (să) capoteze capotau capota capotaseră

capotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular capo capota
plural capote capotele
genitiv-dativ singular capote capotei
plural capote capotelor
vocativ singular capotă, capoto
plural capotelor