CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. (Sursa: DEX '98 )

CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote]. (Sursa: DN )

CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote) (Sursa: MDN )

CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote. (Sursa: DLRM )

capótă s. f., pl. capóte (Sursa: Ortografic )

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter. (Sursa: DEX '98 )

A CAPOTÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter (Sursa: NODEX )

CAPÓTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote (Sursa: NODEX )

CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< fr. capoter]. (Sursa: DN )

CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter) (Sursa: MDN )

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Fr. capoter. (Sursa: DLRM )

capotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. capoteáză (Sursa: Ortografic )