CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. f. Partea întreagă a unui logaritm. 4. S. f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Din fr. caractéristique. (Sursa: DEX '98 )

CARACTERÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care întrunește trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; propriu. /<fr. caractéristique (Sursa: NODEX )

CARACTERÍSTICĂ ~ci f. 1) Trăsătură predominantă proprie unei ființe sau unui lucru, fenomen etc.; însușire tipică; semn distinctiv. 2) mat. Parte întreagă a unui logaritm. 3) fiz. Reprezentare grafică a dependenței unei mărimi în funcție de o anumită variabilă. /<fr. caractéristique (Sursa: NODEX )

CARACTERÍSTIC, -Ă adj. Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [Cf. fr. caractéristique]. (Sursa: DN )

CARACTERÍSTICĂ s.f. 1. Caracter predominant propriu unei ființe, unui lucru, unui proces etc.; însușire tipică. 2. Partea întreagă a unui logaritm. 3. Curbă reprezentând modul în care variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. ♦ Mărime sau element care determină dintr-un anumit punct de vedere modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristică statistică = trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caractéristique]. (Sursa: DN )

CARACTERÍSTICĂ, caracteristici, s. f. 1. Caracter predominant, propriu unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. (și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul). 2. Partea întreagă a unui logaritm. 3. Curbă care reprezintă modul în care variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Fr. caractéristique. (Sursa: DLRM )

CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însușire. 2. (TEHN.) v. parametru. (Sursa: Sinonime )

Caracteristic ≠ necaracteristic (Sursa: Antonime )

característic adj. m., pl. característici; f. sg. característică, pl. característice (Sursa: Ortografic )

característică s. f., g.-d. art. característicii; pl. característici (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
caracteristic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caracteristic caracteristicul caracteristică caracteristica
plural caracteristici caracteristicii caracteristice caracteristicele
genitiv-dativ singular caracteristic caracteristicului caracteristice caracteristicei
plural caracteristici caracteristicilor caracteristice caracteristicelor
vocativ singular
plural

caracteristică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caracteristică caracteristica
plural caracteristici caracteristicile
genitiv-dativ singular caracteristici caracteristicii
plural caracteristici caracteristicilor
vocativ singular caracteristică, caracteristico
plural caracteristicilor