CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta. (Sursa: DEX '98 )

CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta]. (Sursa: DN )

CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta) (Sursa: MDN )

CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Rus kareta. (Sursa: DLRM )

CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă. (Sursa: Sinonime )

carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu). (Sursa: DER )

carétă s. f., pl. caréte (Sursa: Ortografic )

carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.). (Sursa: Scriban )

CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta (Sursa: NODEX )