carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma) (Sursa: MDN )

CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. (Sursa: DEX '09 )

Declinări/Conjugări
carismă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carismă carisma
plural
genitiv-dativ singular carisme carismei
plural
vocativ singular carismă, carismo
plural