CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți. (Sursa: DEX '98 )

A CARTÁ ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă (Sursa: NODEX )

CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren]. (Sursa: DN )

CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren) (Sursa: MDN )

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă. (Sursa: DLRM )

cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. și pl. carteáză (Sursa: Ortografic )

cartéz v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondența la poștă și la căile ferate. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
carta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) carta cartare cartat cartând singular plural
cartea cartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cartez (să) cartez cartam cartai cartasem
a II-a (tu) cartezi (să) cartezi cartai cartași cartaseși
a III-a (el, ea) cartea (să) carteze carta cartă cartase
plural I (noi) cartăm (să) cartăm cartam cartarăm cartaserăm, cartasem*
a II-a (voi) cartați (să) cartați cartați cartarăți cartaserăți, cartaseți*
a III-a (ei, ele) cartea (să) carteze cartau carta cartaseră
* Formă nerecomandată

cartă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cartă carta
plural carte cartele
genitiv-dativ singular carte cartei
plural carte cartelor
vocativ singular cartă, carto
plural cartelor

cârța
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

cârță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârță cârța
plural cârțe cârțele
genitiv-dativ singular cârțe cârței
plural cârțe cârțelor
vocativ singular cârță, cârțo
plural cârțelor