CARTÉLĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. – Din it. cartella. (Sursa: DEX '98 )

CARTÉLĂ ~e f. 1) Carnet cu bonuri detașabile în baza cărora se eliberează produse raționalizate. ~ de aliment. 2) Suport informațional de carton, de hârtie sau de material plastic. ~ magnetică. 3): ~ perforată fișă folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella (Sursa: NODEX )

CARTÉLĂ s.f. 1. Carnețel, hârtie care conține bonuri de masă pentru cantină, bonuri cu care se obțin produse raționalizate etc. 2. Fișă-tip folosită la păstrarea și la prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. Bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. [< it. cartella]. (Sursa: DN )

CARTÉLĂ s. f. 1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc. 2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. (< it. cartella) (Sursa: MDN )

CARTÉLĂ, cartele, s. f. Bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri imprimate și numerotate, cu ajutorul cărora se obțin produse raționalizate. – It. cartella. (Sursa: DLRM )

cartélă (carnețel cu bonuri, bandă perforată, fișă de calculator) s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cartela   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cartela cartelare cartelat cartelând singular plural
cartelea cartelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cartelez (să) cartelez cartelam cartelai cartelasem
a II-a (tu) cartelezi (să) cartelezi cartelai cartelași cartelaseși
a III-a (el, ea) cartelea (să) carteleze cartela cartelă cartelase
plural I (noi) cartelăm (să) cartelăm cartelam cartelarăm cartelaserăm, cartelasem*
a II-a (voi) cartelați (să) cartelați cartelați cartelarăți cartelaserăți, cartelaseți*
a III-a (ei, ele) cartelea (să) carteleze cartelau cartela cartelaseră
* Formă nerecomandată

cartelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carte cartela
plural cartele cartelele
genitiv-dativ singular cartele cartelei
plural cartele cartelelor
vocativ singular cartelă, cartelo
plural cartelelor