CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. (Sursa: DEX '98 )

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer (Sursa: NODEX )

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare]. (Sursa: DN )

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari) (Sursa: MDN )

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer. (Sursa: DLRM )

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce. (Sursa: Sinonime )

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză (Sursa: Ortografic )

cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere. (Sursa: Scriban )