CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna. (Sursa: DEX '98 )

CAVÉRNĂ s.f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate provocată de o boală într-un țesut al corpului. [< fr. caverne, cf. it., lat. caverna]. (Sursa: DN )

CAVÉRNĂ s. f. 1. peșteră, grotă. 2. cavitate provocată de o boală într-un țesut. (< fr. caverne, lat. caverna) (Sursa: MDN )

CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales în plămâni). – Fr. caverne (lat. lit. caverna). (Sursa: DLRM )

CAVÉRNĂ s. 1. v. peșteră. 2. (MED.) cavitate. (~ pulmonară.) (Sursa: Sinonime )

cavérnă s. f., g.-d. art. cavérnei; pl. cavérne (Sursa: Ortografic )

cavérnă f., pl. e (lat. caverna, d. cavas, cav). Scobitură mare, peșteră, grotă. (Sursa: Scriban )

CAVÉRNĂ ~e f. 1) Cavitate subterană naturală cu ieșire la suprafață; peșteră; grotă. 2) Cavitate patologică formată într-un organ (în special plămâni). /<fr. caverne, lat. caverna (Sursa: NODEX )