CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf. (Sursa: DEX '98 )

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf. (Sursa: DLRM )

cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri (Sursa: DOOM 2 )

CEARȘÁF s. v. giulgiu, lințoliu. (Sursa: Sinonime )

CEARȘÁF s. (rar) pânză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.) (Sursa: Sinonime )

cearșáf s. n., pl. cearșáfuri (Sursa: Ortografic )

cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ. (Sursa: Scriban )

CEARȘÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-șaf] /<turc. çarșaf (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cearșaf   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cearșaf cearșaful
plural cearșafuri cearșafurile
genitiv-dativ singular cearșaf cearșafului
plural cearșafuri cearșafurilor
vocativ singular
plural