CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin. (Sursa: DEX '98 )

CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine. (Sursa: DEX '98 )

CELESTÍNĂ f. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /<fr. célestine (Sursa: NODEX )

CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin]. (Sursa: DN )

CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine]. (Sursa: DN )

CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin) (Sursa: MDN )

CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine) (Sursa: MDN )

celestín s. m., pl. celestíni (Sursa: Ortografic )

celestínă s. f., g.-d. art. celestínei (Sursa: Ortografic )