CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, întrebuințat ca materie primă pentru prepararea compușilor de stronțiu. – Fr. célestine. (Sursa: DLRM )

celestínă f., pl. e (lat. caelestis, ceresc, adică „de coloarea [!] ceruluĭ”). Min. Sulfat natural de stronțiŭ (un mineral de ordinar albastru). (Sursa: Scriban )

CELESTINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului. (Sursa: DE )