CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa. (Sursa: DEX '98 )

CEMENTÁRE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa]. (Sursa: DN )

CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. (Sursa: DLRM )

cementáre (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări (Sursa: Ortografic )

CEMENTARE (‹ fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cementa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cementa cementare cementat cementând singular plural
cementea cementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cementez (să) cementez cementam cementai cementasem
a II-a (tu) cementezi (să) cementezi cementai cementași cementaseși
a III-a (el, ea) cementea (să) cementeze cementa cementă cementase
plural I (noi) cementăm (să) cementăm cementam cementarăm cementaserăm, cementasem*
a II-a (voi) cementați (să) cementați cementați cementarăți cementaserăți, cementaseți*
a III-a (ei, ele) cementea (să) cementeze cementau cementa cementaseră
* Formă nerecomandată

cementare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cementare cementarea
plural cementări cementările
genitiv-dativ singular cementări cementării
plural cementări cementărilor
vocativ singular cementare, cementareo
plural cementărilor