|
ceremoniál, -ă adj. (lat. ceremonialis). Relativ la ceremonie: dispozițiunĭ ceremoniale. S. n., pl. e și urĭ. Regulele ceremoniiĭ: ceremonialu curțiĭ regale. (Sursa: Scriban )
| ceremonial (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ceremonial | ceremonialul | | plural | ceremoniale | ceremonialele | | genitiv-dativ | singular | ceremonial | ceremonialului | | plural | ceremoniale | ceremonialelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | ceremonial (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ceremonial | ceremonialul | | plural | ceremonialuri | ceremonialurile | | genitiv-dativ | singular | ceremonial | ceremonialului | | plural | ceremonialuri | ceremonialurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | ceremonial Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt. |