CETĂȚEÁNĂ s. cetățeancă. (Sursa: Sinonime )
cetățeánă s. f., g.-d. art. cetățénei; pl. cetățéne (Sursa: Ortografic )
cetățean substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | cetățean | cetățeanul | cetățeană | cetățeana | plural | cetățeni | cetățenii | cetățene | cetățenele | genitiv-dativ | singular | cetățean | cetățeanului | cetățene | cetățenei | plural | cetățeni | cetățenilor | cetățene | cetățenelor | vocativ | singular | cetățene, cetățeanule | cetățeano | plural | cetățenilor | cetățenelor | cetățeană substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | cetățeană | cetățeana | plural | cetățene | cetățenele | genitiv-dativ | singular | cetățene | cetățenei | plural | cetățene | cetățenelor | vocativ | singular | cetățeană, cetățeano | plural | cetățenelor |
|