CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie. (Sursa: DEX '98 )

CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. (Sursa: DLRM )

CETĂȚÚIE s. (IST., MIL.) citadelă. (O ~ pe vârful dealului.) (Sursa: Sinonime )

cetățúie s. f., art. cetățúia, g.-d. art. cetățúii; pl. cetățúi (Sursa: Ortografic )

cetățúĭe f., pl. uĭ. Cetate mică. Fort. Castel. (Sursa: Scriban )