CHÍNTĂ s. f. v. cvintă. (Sursa: DEX '98 )

CHÍNTĂ s.f. v. cvintă. (Sursa: DN )

CHÍNTĂ s. f. 1. a cincea poziție de apărare la scrimă. 2. formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare la jocul de cărți. (< fr. quinte) (Sursa: MDN )

chíntă (chínte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesseviteză. (Sursa: DER )

chíntă (sport) s. f., pl. chínte (Sursa: Ortografic )

chíntă f., pl. e (lat. quintus, quinta, al cincilea, a cincea). Muz. Interval de cincĭ note consecutive. La jocu de cărțĭ, serie de cincĭ cărțĭ consecutive de aceĭașĭ coloare [!]. La scrimă a cincea pozițiune în gardă. (Sursa: Scriban )

CHÍNTĂ ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanță de cinci trepte. 2) (la jocul de cărți) Formație de cinci cărți consecutive și de aceeași culoare. /<it. quinta, fr. quinte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
chintă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chintă chinta
plural chinte chintele
genitiv-dativ singular chinte chintei
plural chinte chintelor
vocativ singular chintă, chinto
plural chintelor