CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. (Sursa: DEX '98 )

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette]. (Sursa: DN )

CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette) (Sursa: MDN )

chiurétă s. f. (sil. chiu-), pl. chiuréte (Sursa: Ortografic )

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. (Sursa: DEX '98 )

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter (Sursa: NODEX )

CHIURÉTĂ ~e f. Instrument chirurgical folosit la chiuretaj. /<fr. curette (Sursa: NODEX )

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter]. (Sursa: DN )

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter) (Sursa: MDN )

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla. (Sursa: Sinonime )

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză (Sursa: Ortografic )