|
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.) (Sursa: Sinonime )
chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr´un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel. (Sursa: Scriban )
| chiștoc (copil) substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | chiștoc | chiștocul | chiștoacă | chiștoaca | | plural | chiștoci | chiștocii | chiștoace | chiștoacele | | genitiv-dativ | singular | chiștoc | chiștocului | chiștoace | chiștoacei | | plural | chiștoci | chiștocilor | chiștoace | chiștoacelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | chiștoc (muc; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | chiștoc | chiștocul | | plural | chiștocuri | chiștocurile | | genitiv-dativ | singular | chiștoc | chiștocului | | plural | chiștocuri | chiștocurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |