CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure. (Sursa: DEX '98 )

CIANÚRĂ ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanure (Sursa: NODEX )

CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure]. (Sursa: DN )

CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure) (Sursa: MDN )

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat. (Sursa: Sinonime )

cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri (Sursa: Ortografic )

cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu. (Sursa: Scriban )

CIANÚRI (‹ fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianură de potasiu = sare care se prezintă sub formă de cristale cubice, incoloră, solubilă în apă; foarte toxică. Cianură de sodiu = sare care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubilă în apă; foarte toxică; utilizată la extragerea metalelor prețioase din minereuri, ca insecticid și dezinfectant. (Sursa: DE )