|
CIMENTÁRE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta. (Sursa: DEX '98 )
CIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta]. (Sursa: DN )
CIMENTÁRE s. v. consolidare, întărire, strângere. (Sursa: Sinonime )
cimentáre s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări (Sursa: Ortografic )
CIMENTÁRE (‹ fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă. (Sursa: DE )
| cimenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cimenta | cimentare | cimentat | cimentând | singular | plural | | cimentează | cimentați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | cimentez | (să) cimentez | cimentam | cimentai | cimentasem | | a II-a (tu) | cimentezi | (să) cimentezi | cimentai | cimentași | cimentaseși | | a III-a (el, ea) | cimentează | (să) cimenteze | cimenta | cimentă | cimentase | | plural | I (noi) | cimentăm | (să) cimentăm | cimentam | cimentarăm | cimentaserăm, cimentasem* | | a II-a (voi) | cimentați | (să) cimentați | cimentați | cimentarăți | cimentaserăți, cimentaseți* | | a III-a (ei, ele) | cimentează | (să) cimenteze | cimentau | cimentară | cimentaseră | * Formă nerecomandată | cimentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cimentare | cimentarea | | plural | cimentări | cimentările | | genitiv-dativ | singular | cimentări | cimentării | | plural | cimentări | cimentărilor | | vocativ | singular | cimentare, cimentareo | | plural | cimentărilor | |