|
CIOCÁN3, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. (Sursa: DEX '98 )
CIOCÁN s. v. braț, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, știulete, târnăcop, țoi. (Sursa: Sinonime )
ciocán (știulete) s. m., pl. ciocáni (Sursa: Ortografic )
1) cĭocán m. (met. din cocean, ca și sîrb. čòkanj. Munt. Mold. sud. Cocean, strujan. Cĭocan de varză, mezu (inima) verzeĭ. – Fals n. la Cdr. V. nap-cĭocan și cĭoclej. (Sursa: Scriban )
| ciocan (știulete; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ciocan | ciocanul | | plural | ciocani | ciocanii | | genitiv-dativ | singular | ciocan | ciocanului | | plural | ciocani | ciocanilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | ciocan (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ciocan | ciocanul | | plural | ciocane | ciocanele | | genitiv-dativ | singular | ciocan | ciocanului | | plural | ciocane | ciocanelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | ciocăni (1 ciocăn) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ciocăni | ciocănire | ciocănit | ciocănind | singular | plural | | ciocăne | ciocăniți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ciocăn | (să) ciocăn | ciocăneam | ciocănii | ciocănisem | | a II-a (tu) | ciocăni | (să) ciocăni | ciocăneai | ciocăniși | ciocăniseși | | a III-a (el, ea) | ciocăne | (să) ciocăne | ciocănea | ciocăni | ciocănise | | plural | I (noi) | ciocănim | (să) ciocănim | ciocăneam | ciocănirăm | ciocăniserăm, ciocănisem* | | a II-a (voi) | ciocăniți | (să) ciocăniți | ciocăneați | ciocănirăți | ciocăniserăți, ciocăniseți* | | a III-a (ei, ele) | ciocăne | (să) ciocăne | ciocăneau | ciocăniră | ciocăniseră | * Formă nerecomandată |