|
CIOPLITOÁRE s. v. cuțitoaie. (Sursa: Sinonime )
cioplitoáre (instrument) s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitórii; pl. cioplitóri (Sursa: Ortografic )
cĭoplitoáre f., pl. orĭ. Instrument de cĭoplit (daltă, cuțitoaĭe, cuțit). (Sursa: Scriban )
| cioplitoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cioplitoare | cioplitoarea | | plural | cioplitori | cioplitorile | | genitiv-dativ | singular | cioplitori | cioplitorii | | plural | cioplitori | cioplitorilor | | vocativ | singular | cioplitoare, cioplitoareo | | plural | cioplitorilor | | cioplitor substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cioplitor | cioplitorul | cioplitoare | cioplitoarea | | plural | cioplitori | cioplitorii | cioplitoare | cioplitoarele | | genitiv-dativ | singular | cioplitor | cioplitorului | cioplitoare | cioplitoarei | | plural | cioplitori | cioplitorilor | cioplitoare | cioplitoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — |
|