CIOZVẤRTĂ, ciozvârte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat; p. ext. bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă. – Din bg. četvărt. (Sursa: DEX '98 )

CIOZVÂRTĂ s. v. halcă. (Sursa: Sinonime )

ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte (Sursa: Ortografic )

CIOZVÂRTĂ ~e f. 1) A patra parte dintr-un animal tăiat. 2) Bucată mare de carne; halcă; hartan. [Sil. cioz-vâr-tă] /<bulg. cetvărt (Sursa: NODEX )

cĭozvî́rtă f., pl. e și țĭ (din vechĭu cetvîrtă, d. vsl. četvrŭtŭ, sfert. V. cĭocîrtesc). Sfert de animal la bucătărie, ciric, butuc, picĭor cu o bucată cu carne: Apoĭ paloșu scotea, Patru cĭozvîrțĭ îl făcea (Teod. 593). – Și cezvîrtă, cĭovîrtă și cĭofîrtă. În Mold. cĭofirtă, „sfert de stînjin de lemne”. (Sursa: Scriban )