CIRCUMVALAȚIÚNE s.f. v. circumvalație. (Sursa: DN )

CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation) (Sursa: MDN )

circumvalațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni (Sursa: Ortografic )

circumvalațiúne f. (lat. circumvallátio, -ónis, d. circum-vallare, a încunjura [!] cu val, cu șanț). Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V. contravalațiune, tranșeĭe. (Sursa: Scriban )