« Back
-CÍT(Ă) elem. cito-. (Sursa: MDN )
cítă, cíte, s.f. (reg.) semn făcut de oameni la măsurarea unui loc. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
cita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cita citare citat citând singular plural
citează citați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) citez (să) citez citam citai citasem
a II-a (tu) citezi (să) citezi citai citași citaseși
a III-a (el, ea) citează (să) citeze cita cită citase
plural I (noi) cităm (să) cităm citam citarăm citaserăm, citasem*
a II-a (voi) citați (să) citați citați citarăți citaserăți, citaseți*
a III-a (ei, ele) citează (să) citeze citau citară citaseră
* Formă nerecomandată

cită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cită cita
plural cite citele
genitiv-dativ singular cite citei
plural cite citelor
vocativ singular cită, cito
plural citelor