CITÁRE, citări, s. f. 1. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. 2. Citație. (1). – V. cita. (Sursa: DEX '98 )
CITÁRE s.f. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. [Pl. -tări. / < cita]. (Sursa: DN )
CITÁRE s. 1. v. semnalare. 2. v. reproducere. 3. (JUR.) chemare, citație, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.) (Sursa: Sinonime )
citáre s. f., g.-d. art. citării; pl. citări (Sursa: Ortografic )
cita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) cita | citare | citat | citând | singular | plural | citează | citați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | citez | (să) citez | citam | citai | citasem | a II-a (tu) | citezi | (să) citezi | citai | citași | citaseși | a III-a (el, ea) | citează | (să) citeze | cita | cită | citase | plural | I (noi) | cităm | (să) cităm | citam | citarăm | citaserăm, citasem* | a II-a (voi) | citați | (să) citați | citați | citarăți | citaserăți, citaseți* | a III-a (ei, ele) | citează | (să) citeze | citau | citară | citaseră | * Formă nerecomandată citare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | citare | citarea | plural | citări | citările | genitiv-dativ | singular | citări | citării | plural | citări | citărilor | vocativ | singular | citare, citareo | plural | citărilor |
|