CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer. (Sursa: DEX '98 )

A CLASÁ ~éz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer (Sursa: NODEX )

A SE CLASÁ mă ~éz intranz. A obține un anumit loc într-un clasament. /<fr. classer (Sursa: NODEX )

CLASÁ vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obține un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (Jur.) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptățească continuarea investigațiilor. [< fr. classer, cf. it. classare]. (Sursa: DN )

CLASÁ vb. I. tr. 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. ◊ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor. II. refl. a obține un anumit loc într-un clasament. (< fr. classer) (Sursa: MDN )

CLASÁ vb. 1. v. aranja. 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a ~ al șaptelea la concurs.) (Sursa: Sinonime )

clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. și pl. claseáză (Sursa: Ortografic )

claséz v. tr. (fr. classer). Așez în clase, pe clase: a clasa hîrtiĭ, plante. Jur. A clasa o afacere, un proces, a-l pune la dosar, a socoti că nu maĭ trebuĭe să fie judecat. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
clasa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clasa clasare clasat clasând singular plural
clasea clasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clasez (să) clasez clasam clasai clasasem
a II-a (tu) clasezi (să) clasezi clasai clasași clasaseși
a III-a (el, ea) clasea (să) claseze clasa clasă clasase
plural I (noi) clasăm (să) clasăm clasam clasarăm clasaserăm, clasasem*
a II-a (voi) clasați (să) clasați clasați clasarăți clasaserăți, clasaseți*
a III-a (ei, ele) clasea (să) claseze clasau clasa clasaseră
* Formă nerecomandată

clasă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cla clasa
plural clase clasele
genitiv-dativ singular clase clasei
plural clase claselor
vocativ singular clasă, claso
plural claselor