CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. (Sursa: DEX '98 )

CLÉMĂ s.f. Dispozitiv cu care se prind laolaltă două sau mai multe piese, obiecte etc. [Pl. -me. / < germ. Klemme, rus. klemma]. (Sursa: DN )

CLÉMĂ s. f. dispozitiv cu care se prind laolaltă două sau mai multe piese, obiecte, foi de material etc. (< germ. Klemme) (Sursa: MDN )

clémă s. f., g.-d. art. clémei; pl. cléme (Sursa: Ortografic )

CLÉMĂ ~e f. tehn. Dispozitiv pentru asamblarea a două sau mai multe obiecte. [G.-D. clemei] /<germ. Klemme (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
clemă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cle clema
plural cleme clemele
genitiv-dativ singular cleme clemei
plural cleme clemelor
vocativ singular clemă, clemo
plural clemelor