|
CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
cloncăí vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște / clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăiáscă / clóncăie (Sursa: Ortografic )
| cloncăi (3 cloncăiește) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) cloncăi | cloncăire | cloncăit | cloncăind | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | cloncăiește | (să) cloncăiască | cloncăia | cloncăi | cloncăise | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | cloncăiesc | (să) cloncăiască | cloncăiau | cloncăiră | cloncăiseră | |