CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni. (Sursa: DEX '98 )
A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni (Sursa: NODEX )
cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
cloncăni (3 cloncănește)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cloncăni cloncănire cloncănit cloncănind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) cloncănește (să) cloncănească cloncănea cloncăni cloncănise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) cloncănesc (să) cloncănească cloncăneau cloncăniră cloncăniseră