|
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie. (Sursa: DEX '98 )
clăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiésc, imperf. 3 sg. clăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăiáscă (Sursa: Ortografic )
| claie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | claie | claia | | plural | clăi | clăile | | genitiv-dativ | singular | clăi | clăii | | plural | clăi | clăilor | | vocativ | singular | claie, claio | | plural | clăilor | | clăi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) clăi | clăire | clăit | clăind | singular | plural | | clăiește | clăiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | clăiesc | (să) clăiesc | clăiam | clăii | clăisem | | a II-a (tu) | clăiești | (să) clăiești | clăiai | clăiși | clăiseși | | a III-a (el, ea) | clăiește | (să) clăiască | clăia | clăi | clăise | | plural | I (noi) | clăim | (să) clăim | clăiam | clăirăm | clăiserăm, clăisem* | | a II-a (voi) | clăiți | (să) clăiți | clăiați | clăirăți | clăiserăți, clăiseți* | | a III-a (ei, ele) | clăiesc | (să) clăiască | clăiau | clăiră | clăiseră | * Formă nerecomandată |