CLĂNȚĂNÍ vb. a dârdâi. (Îi ~ dinții.) (Sursa: Sinonime )
CLĂNȚĂNÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi, flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. (Sursa: Sinonime )
clănțăní vb., ind. prez. pers. 1 sg. clănțănesc / clănțăn (Sursa: DMLR )
Declinări/Conjugări
clănțăni (1 clănțăn)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clănțăni clănțănire clănțănit clănțănind singular plural
clănțăne clănțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clănțăn (să) clănțăn clănțăneam clănțănii clănțănisem
a II-a (tu) clănțăni (să) clănțăni clănțăneai clănțăniși clănțăniseși
a III-a (el, ea) clănțăne (să) clănțăne clănțănea clănțăni clănțănise
plural I (noi) clănțănim (să) clănțănim clănțăneam clănțănirăm clănțăniserăm, clănțănisem*
a II-a (voi) clănțăniți (să) clănțăniți clănțăneați clănțănirăți clănțăniserăți, clănțăniseți*
a III-a (ei, ele) clănțăne (să) clănțăne clănțăneau clănțăniră clănțăniseră
* Formă nerecomandată