Dex

COÁCĂ s. v. cobiliță, cocârlă, crivală, manivelă. (Sursa: Sinonime )

coácă (cóci), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Cobiliță. Sb. kvaka „cîrlig” (DAR). Cuvînt rar, în Banat și Olt. – Der. cocaie, s. f. (cîrlig, cange; cobiliță; băț, par) cu suf. -aie (după DAR, din mag. kakó; după Scriban, din bg., sb. kuka). (Sursa: DER )

coácă (oa dift.) f., pl. e (bg. sîrb. kuka, cîrlig. V. cocaĭe, cocîrlă). Vest. Numele a diferite unelte curbe, precum: cobilița, cujba, scoaba ș. a. Dun. (după forma gîtuluĭ curb). Un fel de bîtlan mult maĭ mic de cît cel obișnuit (árdea nycticorax). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

coacă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	coacă	coaca
nominativ-acuzativ	plural	coci	cocile
genitiv-dativ	singular	coci	cocii
genitiv-dativ	plural	coci	cocilor
vocativ	singular	coacă, coaco
vocativ	plural	cocilor

coace verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coace	coacere	copt	cocând	singular	plural
		(a) coace	coacere	copt	cocând	coace	coaceți, coceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	coc	(să) coc	coceam	copsei	copsesem
	a II-a (tu)	coci	(să) coci	coceai	copseși	copseseși
	a III-a (el, ea)	coace	(să) coacă	cocea	coapse	copsese
plural	I (noi)	coacem	(să) coacem	coceam	coapserăm	copseserăm, copsesem*
	a II-a (voi)	coaceți	(să) coaceți	coceați	coapserăți	copseserăți, copseseți*
	a III-a (ei, ele)	coc	(să) coacă	coceau	coapseră	copseseră

* Formă nerecomandată