COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum). (Sursa: DEX '98 )

COÁRNĂ1 f. 1) Varietate de viță de vie având struguri dulci, cu boabe alungite și coa-ja tare. ~-neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. /<lat. corna (Sursa: NODEX )

COÁRNĂ2 ~e f. Fructul cornului. /<lat. corna (Sursa: NODEX )

COARNE-DE-MÁRE s. pl. v. roșcovă. (Sursa: Sinonime )

coárnă s. f., g.-d. art. coárnei; pl. coárne (Sursa: Ortografic )

coárnă (oa dift.) f., pl. e. Fructu cornuluĭ. Poamă coarnă: clădăriĭ de coarnă supt [!] strășinĭ [!] (Sov. 218). V. corn 3. (Sursa: Scriban )

3) corn, coarnă adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poamă cu boabele de forma fructelor cornuluĭ: strugure corn, poamă coarnă. – În Munt. se zice coarnă, ca s. f. cu înț. de „poamă coarnă”. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
coarnă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coarnă coarna
plural coarne coarnele
genitiv-dativ singular coarne coarnei
plural coarne coarnelor
vocativ singular coarnă, coarno
plural coarnelor