Dex

COC1, coci, s. m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. (Sursa: DEX '98 )

COC2 coci m. mai ales la pl. Bacterie sferică sau ovală răspândită în sol, apă, aer, precum și în organisme. /<fr. coccus (Sursa: NODEX )

COC s.m. (Zool.) Bacterie de formă sferică. [< germ. Kokke, cf. gr. kokkos – boabă]. (Sursa: DN )

COC2 s. m. bacterie de formă sferică. (< germ. Kokke, gr. kokkos, boabă) (Sursa: MDN )

coc (coci), s. m. Pasăre (Ardea nycticorax). – Var. coacă. Creație expresivă plecînd de la imitarea cîntecului acestei păsări. – Der. cocă, s. f. (cioară, Corvus monedula); cocăi, vb. (a cotcodăci găinile). Cf. cucăi. (Sursa: DER )

coc (bacterie) s. m., pl. coci (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

coace verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coace	coacere	copt	cocând	singular	plural
		(a) coace	coacere	copt	cocând	coace	coaceți, coceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	coc	(să) coc	coceam	copsei	copsesem
	a II-a (tu)	coci	(să) coci	coceai	copseși	copseseși
	a III-a (el, ea)	coace	(să) coacă	cocea	coapse	copsese
plural	I (noi)	coacem	(să) coacem	coceam	coapserăm	copseserăm, copsesem*
	a II-a (voi)	coaceți	(să) coaceți	coceați	coapserăți	copseserăți, copseseți*
	a III-a (ei, ele)	coc	(să) coacă	coceau	coapseră	copseseră

* Formă nerecomandată

coc (bacterie; -i) substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	coc	cocul
nominativ-acuzativ	plural	coci	cocii
genitiv-dativ	singular	coc	cocului
genitiv-dativ	plural	coci	cocilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

coc (păr; -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	coc	cocul
nominativ-acuzativ	plural	cocuri	cocurile
genitiv-dativ	singular	coc	cocului
genitiv-dativ	plural	cocuri	cocurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—