|
coci s.m. (reg.) berbec necastrat. (Sursa: DAR )
| coacă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | coacă | coaca | | plural | coci | cocile | | genitiv-dativ | singular | coci | cocii | | plural | coci | cocilor | | vocativ | singular | coacă, coaco | | plural | cocilor | | coace verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) coace | coacere | copt | cocând | singular | plural | | coace | coaceți, coceți- | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | coc | (să) coc | coceam | copsei | copsesem | | a II-a (tu) | coci | (să) coci | coceai | copseși | copseseși | | a III-a (el, ea) | coace | (să) coacă | cocea | coapse | copsese | | plural | I (noi) | coacem | (să) coacem | coceam | coapserăm | copseserăm, copsesem* | | a II-a (voi) | coaceți | (să) coaceți | coceați | coapserăți | copseserăți, copseseți* | | a III-a (ei, ele) | coc | (să) coacă | coceau | coapseră | copseseră | * Formă nerecomandată | coc (bacterie; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | coc | cocul | | plural | coci | cocii | | genitiv-dativ | singular | coc | cocului | | plural | coci | cocilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | cocă (la nave) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | cocă | coca | | plural | coci | cocile | | genitiv-dativ | singular | coci | cocii | | plural | coci | cocilor | | vocativ | singular | cocă, coco | | plural | cocilor | | coci substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | coci | cociul | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | coci | cociului | | plural | — | — | | vocativ | singular | — | | plural | — |
|