coci s.m. (reg.) berbec necastrat. (Sursa: DAR )
coacă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | coacă | coaca | plural | coci | cocile | genitiv-dativ | singular | coci | cocii | plural | coci | cocilor | vocativ | singular | coacă, coaco | plural | cocilor | coace verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) coace | coacere | copt | cocând | singular | plural | coace | coaceți, coceți- | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | coc | (să) coc | coceam | copsei | copsesem | a II-a (tu) | coci | (să) coci | coceai | copseși | copseseși | a III-a (el, ea) | coace | (să) coacă | cocea | coapse | copsese | plural | I (noi) | coacem | (să) coacem | coceam | coapserăm | copseserăm, copsesem* | a II-a (voi) | coaceți | (să) coaceți | coceați | coapserăți | copseserăți, copseseți* | a III-a (ei, ele) | coc | (să) coacă | coceau | coapseră | copseseră | * Formă nerecomandată coc (bacterie; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | coc | cocul | plural | coci | cocii | genitiv-dativ | singular | coc | cocului | plural | coci | cocilor | vocativ | singular | — | plural | — | cocă (la nave) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | cocă | coca | plural | coci | cocile | genitiv-dativ | singular | coci | cocii | plural | coci | cocilor | vocativ | singular | cocă, coco | plural | cocilor | coci substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | coci | cociul | plural | — | — | genitiv-dativ | singular | coci | cociului | plural | — | — | vocativ | singular | — | plural | — |
|