COCOȚÁ, cocóț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig. A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez. ind. și: cocoțez] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A COCOȚÁ cocoț tranz. A face să se cocoațe. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
A SE COCOȚÁ mă cocoț intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situație fără a merita. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
COCOȚÁ vb. v. cățăra. (Sursa: Sinonime )
cocoțá vb., ind. prez. 1 sg. cocóț, 3 sg. și pl. cocoáță (Sursa: Ortografic )
cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță. – El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s´a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
cocoța (1 cocoț)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocoța cocoțare cocoțat cocoțând singular plural
cocoață cocoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocoț (să) cocoț cocoțam cocoțai cocoțasem
a II-a (tu) cocoți (să) cocoți cocoțai cocoțași cocoțaseși
a III-a (el, ea) cocoață (să) cocoațe cocoța cocoță cocoțase
plural I (noi) cocoțăm (să) cocoțăm cocoțam cocoțarăm cocoțaserăm, cocoțasem*
a II-a (voi) cocoțați (să) cocoțați cocoțați cocoțarăți cocoțaserăți, cocoțaseți*
a III-a (ei, ele) cocoață (să) cocoațe cocoțau cocoțară cocoțaseră
* Formă nerecomandată