|
códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe (Sursa: DOOM 2 )
| coda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) coda | codare | codat | codând | singular | plural | | codează | codați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | codez | (să) codez | codam | codai | codasem | | a II-a (tu) | codezi | (să) codezi | codai | codași | codaseși | | a III-a (el, ea) | codează | (să) codeze | coda | codă | codase | | plural | I (noi) | codăm | (să) codăm | codam | codarăm | codaserăm, codasem* | | a II-a (voi) | codați | (să) codați | codați | codarăți | codaserăți, codaseți* | | a III-a (ei, ele) | codează | (să) codeze | codau | codară | codaseră | * Formă nerecomandată | codă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | codă | coda | | plural | code | codele | | genitiv-dativ | singular | code | codei | | plural | code | codelor | | vocativ | singular | codă, codo | | plural | codelor | |