|
CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus]. (Sursa: DN )
CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.) (Sursa: Sinonime )
| codicil (pl. codicile) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | codicil | codicilul | | plural | codicile | codicilele | | genitiv-dativ | singular | codicil | codicilului | | plural | codicile | codicilelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | codicil (pl. codiciluri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | codicil | codicilul | | plural | codiciluri | codicilurile | | genitiv-dativ | singular | codicil | codicilului | | plural | codiciluri | codicilurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | codicil (pl. codicili) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | codicil | codicilul | | plural | codicili | codicilii | | genitiv-dativ | singular | codicil | codicilului | | plural | codicili | codicililor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |