CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda. (Sursa: DEX '98 )

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2) – Din fr. coder. (Sursa: DEX '98 )

A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder (Sursa: NODEX )

CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda]. (Sursa: DN )

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder]. (Sursa: DN )

CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda) (Sursa: MDN )

CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder) (Sursa: MDN )

códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe (Sursa: DOOM 2 )

CODÁ vb. v. cifra. (Sursa: Sinonime )

A coda ≠ a decoda, a decodifica (Sursa: Antonime )

códa (muz.) s. f. (Sursa: Ortografic )

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză (Sursa: Ortografic )

pițigói-codát s. m. (Sursa: Ortografic )

códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă. (Sursa: Scriban )