Actualizat conform DOOM3
Caută: |
COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă. (Sursa: DEX '98 ) A COJÍ ~ésc tranz. (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a jupui. /Din coajă (Sursa: NODEX ) A SE COJÍ se ~éște intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se scoroji; a se coși . /Din coajă (Sursa: NODEX ) COJÍ vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pe-reții s-au ~.) (Sursa: Sinonime ) cojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojésc, imperf. 3 sg. cojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cojeáscă (Sursa: Ortografic ) cojésc v. tr. V. descojesc. (Sursa: Scriban ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată |