COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur. (Sursa: DEX '98 )

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. (Sursa: DN )

COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur) (Sursa: MDN )

colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri (Sursa: Ortografic )

colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie. (Sursa: Scriban )

COLECTÚRĂ ~i f. Oficiu de colectare a cărților pentru aprovizionarea bibliotecilor. /<germ. Kollectur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
colectură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectu colectura
plural colecturi colecturile
genitiv-dativ singular colecturi colecturii
plural colecturi colecturilor
vocativ singular colectură, colecturo
plural colecturilor