COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă, în scopul ajutorării cuiva. – Din fr. collecte. (Sursa: DEX '98 )

COLÉCTĂ ~e f. Strângere de mijloace materiale, date benevol, în vederea acordării unui ajutor. /<fr. collecte (Sursa: NODEX )

COLÉCTĂ s.f. Strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. [< fr. collecte]. (Sursa: DN )

COLÉCTĂ s. f. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. (< fr. collecte, lat. collecta) (Sursa: MDN )

COLÉCTĂ s. v. chetă. (Sursa: Sinonime )

coléctă s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte (Sursa: Ortografic )

coléctă f., pl. e (fr. collecte, d. lat. collecta, cotizațiune, care vine d. colligere, a culege). Adunare de banĭ de la unu și de la altu p. binefacere. O rugăcĭune pe care o spune preutu [!] catolic la liturghie. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
colecta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colecta colectare colectat colectând singular plural
colectea colectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colectez (să) colectez colectam colectai colectasem
a II-a (tu) colectezi (să) colectezi colectai colectași colectaseși
a III-a (el, ea) colectea (să) colecteze colecta colectă colectase
plural I (noi) colectăm (să) colectăm colectam colectarăm colectaserăm, colectasem*
a II-a (voi) colectați (să) colectați colectați colectarăți colectaserăți, colectaseți*
a III-a (ei, ele) colectea (să) colecteze colectau colecta colectaseră
* Formă nerecomandată

colectă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectă colecta
plural colecte colectele
genitiv-dativ singular colecte colectei
plural colecte colectelor
vocativ singular colectă, colecto
plural colectelor