|
COLÍND, colinde, s. n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
COLÍND s. 1. (reg.) pițărău. (Un ~ de Crăciun.) 2. colindare, colindat, (reg.) pițărău. (Merge cu ~ul de Anul Nou.) (Sursa: Sinonime )
colínd s. n. /colíndă s. f., pl. colínde (Sursa: Ortografic )
1) colínd n., pl. urĭ și e. Colindă. (Sursa: Scriban )
| colind substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | colind | colindul | | plural | colinde | colindele | | genitiv-dativ | singular | colind | colindului | | plural | colinde | colindelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | colinda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) colinda | colindare | colindat | colindând | singular | plural | | colindă | colindați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | colind | (să) colind | colindam | colindai | colindasem | | a II-a (tu) | colinzi | (să) colinzi | colindai | colindași | colindaseși | | a III-a (el, ea) | colindă | (să) colinde | colinda | colindă | colindase | | plural | I (noi) | colindăm | (să) colindăm | colindam | colindarăm | colindaserăm, colindasem* | | a II-a (voi) | colindați | (să) colindați | colindați | colindarăți | colindaserăți, colindaseți* | | a III-a (ei, ele) | colindă | (să) colinde | colindau | colindară | colindaseră | * Formă nerecomandată |