« Back
COMPLETÁ, completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter. (Sursa: DEX '98 )
A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter (Sursa: NODEX )
COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter]. (Sursa: DN )
COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter) (Sursa: MDN )
COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...) (Sursa: Sinonime )
A completa ≠ a descompleta (Sursa: Antonime )
completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză (Sursa: Ortografic )
completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
complet (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complet completul completă completa
plural compleți compleții complete completele
genitiv-dativ singular complet completului complete completei
plural compleți compleților complete completelor
vocativ singular — —
plural — —

completa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) completa completare completat completând singular plural
completează completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) completez (să) completez completam completai completasem
a II-a (tu) completezi (să) completezi completai completași completaseși
a III-a (el, ea) completează (să) completeze completa completă completase
plural I (noi) completăm (să) completăm completam completarăm completaserăm, completasem*
a II-a (voi) completați (să) completați completați completarăți completaserăți, completaseți*
a III-a (ei, ele) completează (să) completeze completau completară completaseră
* Formă nerecomandată