COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea). (Sursa: DEX '98 )
COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i. compár. / < con- + părea, după fr. comparaître]. (Sursa: DN )
COMPĂREÁ vb. intr. a apărea în fața unei instanțe judecătorești. (după fr. comparaître) (Sursa: MDN )
COMPĂREÁ vb. (JUR.) a se înfățișa. (A ~ în fața justiției.) (Sursa: Sinonime )
compăreá vb. → părea (Sursa: Ortografic )
A COMPĂREÁ compár intranz. (despre inculpați, martori) A apărea personal (în fața unui organ judiciar); a-și face apariția personal; a se înfățișa; a se prezenta. /<fr. compa-raître (Sursa: NODEX )
2) compár, -părút, a -păreá v. intr. (lat. com-parére. V. a- și dis-par). Mă prezent [!] (apar) la judecată. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
compărea   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compărea compărere compărut compărând singular plural
compari compăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compar (să) compar compăream compărui compărusem
a II-a (tu) compari (să) compari compăreai compăruși compăruseși
a III-a (el, ea) compare (să) compară compărea compăru compăruse
plural I (noi) compărem (să) compărem compăream compărurăm compăruserăm, compărusem*
a II-a (voi) compăreți (să) compăreți compăreați compărurăți compăruserăți, compăruseți*
a III-a (ei, ele) compar (să) compară compăreau compărură compăruseră
* Formă nerecomandată