COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio]. (Sursa: DN )

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) (Sursa: MDN )

COMUNICÁȚIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.) 2. comunicații de masă v. mass-media. (Sursa: Sinonime )

comunicáție s. f. (sil. -ți-e), art. comunicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. comunicáției; pl. comunicáții, art. comunicáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

COMUNICÁȚIE ~i f. 1) Mijloc de comunicare între diferite puncte; legătură. Căi de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) Sistem tehnic prin care comunică persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunț; aviz. [Art. comunicația; G.-D. comu-nicației; Sil. -ți-e] /<fr. communication (Sursa: NODEX )

comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )

UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR (U.I.C.; în engl.: International Telecommunication Union – I.T.U.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U. (din 1947), cu sediul la Geneva (Elveția), creată la 17 mai 1865, în scopul coordonării eforturilor statelor membre și cooperării tehnico-științifice în domeniul dezvoltării comunicațiilor. U.I.C. are 189 state membre (2002), printre care și România (din 1866). (Sursa: DE )

UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR v. Organizația Națiunilor Unite. (Sursa: DE )