COMĂNÁC2, comănaci, s. m. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
comănác (creangă) s. m., pl. comănáci (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
comănac (creangă)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comănac comănacul
plural comănaci comănacii
genitiv-dativ singular comănac comănacului
plural comănaci comănacilor
vocativ singular —
plural —