CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra. (Sursa: DEX '98 )

CONCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. ◊ Concentrarea producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (în trecut) lagăr de concentrare = loc în care erau închiși cetățenii considerați periculoși regimului. [< concentra]. (Sursa: DN )

CONCENTRÁRE s. f. acțiunea de a (se) concentra. ◊ -a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; -a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului. (<concentra) (Sursa: MDN )

CONCENTRÁRE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ greviștilor în fața uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. prescurtare. 5. v. concizie. 6. încordare. (~ lui se vede în privire.) 7. (IND.) îmbogățire. (~a unui mineral util.) (Sursa: Sinonime )

Concentrare ≠ dispersare (Sursa: Antonime )

concentráre s. f. → centrare (Sursa: Ortografic )

concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
concentra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concentra concentrare concentrat concentrând singular plural
concentrea concentrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concentrez (să) concentrez concentram concentrai concentrasem
a II-a (tu) concentrezi (să) concentrezi concentrai concentrași concentraseși
a III-a (el, ea) concentrea (să) concentreze concentra concentră concentrase
plural I (noi) concentrăm (să) concentrăm concentram concentrarăm concentraserăm, concentrasem*
a II-a (voi) concentrați (să) concentrați concentrați concentrarăți concentraserăți, concentraseți*
a III-a (ei, ele) concentrea (să) concentreze concentrau concentra concentraseră
* Formă nerecomandată

concentrare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concentrare concentrarea
plural concentrări concentrările
genitiv-dativ singular concentrări concentrării
plural concentrări concentrărilor
vocativ singular concentrare, concentrareo
plural concentrărilor